leapsa de la crisu

Sunt undeva intre trecut si viitor
Aş vrea sa nu imi pese decat de mine
Păstrez zambetele trecute
Mi-aş dori sa nu fac greseli
Nu îmi place cand sunt luata de proasta
Mă tem de bumerange
Aud voci...
Îmi pare rău de unele dintre deciziile luate
Îmi place sa ma plimb printre copaci infloriti
Nu sunt atat de relaxata pe cat as vrea
Cânt la volan
Niciodata nu spun niciodata
Rar reusesc sa ma bucur de prezent
Plâng cand imi observ neputinta...
Nu sunt mulţumita de momentele mele de slabiciune
Sunt confuza atunci cand realizez slabiciunile celorlalti
Am nevoie de relaxare
Ar trebui sa nu ma mai uit inapoi

dau mai departe la andreea si oana

incep sa urasc oamenii

inca nu reusesc sa ma prind de ce oamenii actioneaza intr-un anume fel. de ce se comporta intr-un fel ciudat si rautacios si de ce pun la inaintare o stare de plictiseala urata. de ce daca stiu ca pe cel de langa il deranjeaza o chestie continua sa o faca cu nonsalanta?
m-am saturat sa aud aceleasi scuze mereu, aceleasi te rog-uri, fara sa se schimbe nimic.
m-am saturat de oameni grabiti, ocupati si preocupati.
m-am saturat sa fiu luata de proasta.
m-am saturat de plictiseala si prostie.
m-am saturat de sarit pentru altii.
m-am saturat de luptat in van.
incep sa urasc oamenii.

un post urat

nu stiu ce se intampla in perioada asta, dar pe langa faimoasa criza, cu totii parca ne indreptam catre veritabile crize personale. In ultima vreme, prin Bucuresti, si mai ales pe sosele, ca aici e durerea cea mai mare dupa parere mea; am vazut numai oameni grabiti, furiosi pe orice, impovarati de orice si suparati. Oare chiar ne-am tampit cu totii sau pur si simplu am inceput sa ne lasam coplesiti de o stare claduta de plictis si n-am ce-i face? Traim cu totii in spatele monitoarelor, sau iesim "la lumina" noaptea, sau ne dam cu parerea despre cum trebuie facute lucrurile. Si cand vine vorba de facut efectiv....pas.

M-am saturat de minciuni, ura, resentimente, cuvinte nerostite si plansete infundate. Vreau sa fac ceva sa schimb ceva...