NU te mai uita in curtea celuilalt

inca nu ma invat minte si mi se pare ca daca dau un mic peak si inchid repede fereastra e ca si cum nu ar fi... asta pana o iau in freza - asa cum imi spunea cineva odata nu pune intrebarile la care nu vrei sa auzi raspunsurile.

Hai ca merge

Incerc inca o data sa incep sa scriu pe blog. Inca nu imi este foarte clar exact cat de personal va fi, sau daca ar trebui sa il indrept catre un anumit domeniu. Pentru moment cred ca voi incerca doar sa "speak my mind".

Seara buna;)

leapsa de la crisu

Sunt undeva intre trecut si viitor
Aş vrea sa nu imi pese decat de mine
Păstrez zambetele trecute
Mi-aş dori sa nu fac greseli
Nu îmi place cand sunt luata de proasta
Mă tem de bumerange
Aud voci...
Îmi pare rău de unele dintre deciziile luate
Îmi place sa ma plimb printre copaci infloriti
Nu sunt atat de relaxata pe cat as vrea
Cânt la volan
Niciodata nu spun niciodata
Rar reusesc sa ma bucur de prezent
Plâng cand imi observ neputinta...
Nu sunt mulţumita de momentele mele de slabiciune
Sunt confuza atunci cand realizez slabiciunile celorlalti
Am nevoie de relaxare
Ar trebui sa nu ma mai uit inapoi

dau mai departe la andreea si oana

incep sa urasc oamenii

inca nu reusesc sa ma prind de ce oamenii actioneaza intr-un anume fel. de ce se comporta intr-un fel ciudat si rautacios si de ce pun la inaintare o stare de plictiseala urata. de ce daca stiu ca pe cel de langa il deranjeaza o chestie continua sa o faca cu nonsalanta?
m-am saturat sa aud aceleasi scuze mereu, aceleasi te rog-uri, fara sa se schimbe nimic.
m-am saturat de oameni grabiti, ocupati si preocupati.
m-am saturat sa fiu luata de proasta.
m-am saturat de plictiseala si prostie.
m-am saturat de sarit pentru altii.
m-am saturat de luptat in van.
incep sa urasc oamenii.

un post urat

nu stiu ce se intampla in perioada asta, dar pe langa faimoasa criza, cu totii parca ne indreptam catre veritabile crize personale. In ultima vreme, prin Bucuresti, si mai ales pe sosele, ca aici e durerea cea mai mare dupa parere mea; am vazut numai oameni grabiti, furiosi pe orice, impovarati de orice si suparati. Oare chiar ne-am tampit cu totii sau pur si simplu am inceput sa ne lasam coplesiti de o stare claduta de plictis si n-am ce-i face? Traim cu totii in spatele monitoarelor, sau iesim "la lumina" noaptea, sau ne dam cu parerea despre cum trebuie facute lucrurile. Si cand vine vorba de facut efectiv....pas.

M-am saturat de minciuni, ura, resentimente, cuvinte nerostite si plansete infundate. Vreau sa fac ceva sa schimb ceva...

ce VREI tu?

asa vreau eu!! de cate ori nu am auzit propozitia asta, de obicei pe un ton rastit si cu vreo doua octave mai sus eu fata de asa... si totusi chiar stim ce vrem? nu stiu altii cum sunt dar eu tind sa cred ca nu prea.. este atat de greu sa te opresti si sa te gandesti oare ce vreu eu de fapt... de ce alerg ca nebunu' pe drumul asta? l-am ales eu sau i-am lasat pe altii sa il aleaga pentru mine?
cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri este sa ai puterea sa vezi si sa accepti ce vrei tu de fapt. ce te face pe tine fericit, nu ce ar trebui sa te faca.
doar o idee pe care am tot intalnit-o zilele astea, m-a facut sa imi pun niste intrebari existentiale si spre surprinderea mea nu am luat-o in directii emo style. oare sa sune bine viitorul?

Festivalul luminii

o idee foarte tare! abia astept sa vad cum arata